Apple of Discord

Agenda televiziunilor din ultimele zile au fost date peste cap de planul malefic al bufonului Boc de a dansa în fața camerei pentru a distrage atenția de la protestele care nu s-au oprit nici la temperaturi greu de suportat.

Într-un puseu de ipocrizie a început să deszăpezească timp de 4 minute autostrada, având un efect comparabil doar cu importanța lui în fața miniștrilor – insesizabil… Dacă era femeie ne arăta țâțele. Pe urmă s-a răsplătit cu o plimbare cu elicopterul, de unde a constat că e nasol, dar, ca orice situație gestionată de el – totul va fi rezolvat cu hărnicie ardelenească și profesionalism. E drept că au murit 4 oameni, dar succesul premierului nu poate fi pus la îndoială. El a reușit să schimbe agenda publică, să facă din A3 și RTV  – stații tv de info trafic, iar președintele a putut să o mai pună de un mic împrumut de un miliard, așa ca centură de siguranță…

Între timp, portocaliii parcă suferă de un dor preventiv, dorul pe care-l vor avea de putere peste câteva luni și parcă ar vrea să mai sacrifice câte ceva, poate ține șmecheria. Capul lui Boc l-ar vrea toți, păcat că voința jupânului de la Cotroceni are drept de veto asupra voinței lor …, majoritatea propune – președintele decide, că așa-i democrația la noi…

Dragi conducători, sub preșul de nea ați reușit să ascundeți protestele, noul împrumut și conflictele voastre, dar când zăpada se va topi nu o să mai puteți să ascundeți nemulțumirea poporului român.

Noi nu uităm și nici nu vă iertăm! Jos Băsescu! 

Un număr folosit zilele astea pentru probleme serioase, ținând cont de faptul că am pierdut încă o bătălie cu zăpada, dat fiind faptul că, deși se știa că vine viscolul, conducerea țării a fost ocupată cu prezervarea și îmbunătățirea imaginii președintelui. În loc să fie oprit traficul greu și să fie mobilizate grupuri de militari și jandarmi în localitățiile despre care se știa că o să aibă probleme din cauza zăpezii, îi trimitem acum când nu pot să ajungă nici cu tancuri.

Faptul că Emil Boc a sărit în fruntea comandamentului de intervenție nu reprezintă un act de curaj sau demnitate. Ceea ce face el este altceva decât o încercare ridicolă de a părea brav în fața poporului, problema este că prin actul ăsta poate pune vieți în pericol. Așa pățim atunci când în fruntea țării avem mai mulți frustrați decât competenți.

~Poza este făcută în Alpii Japoniei, probabil prim-ministru lor are o lopată mai mare.~

Sunt curios ce se făceau liderii ăștia ai noștri dacă Raed Arafat nu era acum în fruntea SMURD-ului. Boc nu l-ar fi chemat fără permisiunea jupânului de la Cotroceni, iar bețivul nu și-ar fi călcat pe mândrie. Oamenii salvați de cei de la SMURD datorită directivelor date de Arafat, își datorează sănătatea și chiar viața oamenilor care au înghețat în țară și în București protestând împotriva decizilor cretine ale unui conducător aflat în delir.

Președintele ne-a anunțat că merge mai departe și nu lasă țara până când nu o duce la destinație. Chiar dacă noi i-am prezentat actele de divorț, el zice că ne mai iubește și moare cu noi de gât dacă-i nevoie. Cică ne vindecă nemulțumirea cu multă creștere economică și niște relații cu Africa. Știu că sună bizar, dar el e un geniu neînțeles.

După ce se ridică gerul și scăpăm de zăpadă, poate ar fi cazul să sunăm la 112 și să anunțăm faptul că suntem îngropați într-o mâzgă portocalie și am vrea să fim salvați…

Le doresc celor prinși în trafic să scape cu bine! Îi doresc președintelui să iasă din nebunia în care s-a scufundat și să plece pașnic din funcția pe care a furat-o la alegeri!

Le mulțumesc celor care au protestat! Îi mulțumesc lui Emil Hosu pentru că a strigat în rând cu noi și îmi pare rău că țara asta a rămas fără un alt om de valoare!

 Un sincer și foarte călduros: “Jos Băsescu!”

UPDATE: Boc a avut un puseu de ipocrizie, acesta a pus mâna pe lopată și a dat din ea 4 minute deszăpezind autostrada București-Pitești. Suntem salvați! 

Am asistat astăzi la un parastas în viu al guvernanților și al lor lider suprem. Am asistat și la jurământul unui impostor dornic de funcție care s-a aruncat în cotețul porcilor cu zâmbetul pe buze.  Al nostru căpitan, cu a lui voce tremurândă, a certat opoziția, mutând discret discuția înspre zona lui de confort – Speriatul poporului cu povești despre comuniști. Tătucul nostru ne-a zis foarte clar: ~Dacă nu suntem cuminți, ne papă comuniștii~ . Ne-a mai vârât și într-o intervenție de-a sa, deși eu nu-mi amintesc ca cineva din țară să fi strigat: “Vrem clarificări!” sau “Vrem intervenții”

Eu aș accepta intervenția, dar după ce stai matale vreo 12 zile în frig ca să vorbești cu noi. Mâine poți să începi, ai putea chiar să faci schimb cu protestatarii din București, vine frigul și cred că le-a ajuns. Lasă-i pe ei în palatul tău și stai frumos în piață cu o pancartă pe care să scrie: „Vreau o intervenție”. Când o să avem noi chef, o să te lăsăm să bălmăjești puțin, așa ca o replică de final. Pe urmă o să te rugăm la fel de respectuos să te cari. Oamenii n-au ieșit în stradă pentru că au o dilemă, oamenii au ieșit în stradă pentru că au un crez!

Dacă cumva ne iubești prea mult, lasă-ne să te regretăm, până nu te facem pe tine să regreți.

Un sincer și călduros:  „Jos Băsescu!”

Update: Mâine dacă nu ieșiți în stradă veți fi nevoiți să urmăriți discursul lacrimogen al dictatorului. O să zică de voi că sunteți manipulați, că vă zice Voiculescu ce să gândiți, că nu înțelegeți modul complex în care el conduce țara, că ne vrea binele și e pregătit să ni-l provoace chiar și împotriva voinței noastre! Spre sfârșit sunt anunțate precipitații. Deci, în stradă! Mișcarea face bine, stresul provocat de ipocriți face rău.

P.S.: Dragi protestatari, vă mulțumesc! M-ați făcut să mă reîndrăgostesc de poporul meu!

Update 2: Am mai înregistrat o victorie! Comasarea este neconstituțională! Felicitări!

Articolul a fost scris la începutul anului 2010!

Atenție! Conținut imaginativ!

Am pus „mâna”, din surse inspiraționale, pe câteva articole din viitor despre domnia despotului Traian Ticălosu`. Am aflat următoarele:
„Băsescianismul” lu’ Preda – o să fie consacrat de istorie ca fiind: Un curent îmbrățișat de adepții neofascismului anilor 2004-2012, membrii PD-L, care consta în melanjul făcut între servilism, oportunism, populism și manelism.

Anii pe care îi trăim erau descriși cam așa: Perioadă de regres economic, politic și social; marcată de o creștere exponențială a ocultismului, spiritualismului, pițiponcelii și cocălărismului.

Nu vreau să îl dezamăgesc pe Boc, dar n-am văzut numele lui prin niciun articol. Erau câteva mențiuni cu privire la o slugă caraghioasă cu un comportament bufonic… oare la dânsul se refereau?
Nici despre Elena Udrea n-am prea văzut mare lucru, în schimb am văzut o știre în care se spunea despre membrii partidului prezidențial că erau adepți ai hinduismului (eu cred că se referea la faptul că ea e sfântă pentru ei, ca vaca pentru indieni)
Revenind în prezentul comico-tragic….
Nea Traiane o-i fii tu sănătos și neimplicat în stratagemele înstelatului Oprea, dar, te întreb, fără a fi ironic, dumneata cu ce te ocupi? În afară de a ne mânji cu declarațile tale vexatorii… ce dracu` ai făcut în țara asta exceptând lupta ta crâncenă cu probleme inexistente, numirea curvei pe postul de ministru și slugii de buzunar pe postul de premier?
Trăi-ți-ar sănătatea lu` matale… crezi că o să rămâi în istorie ca salvatorul poștei și a al sării? Crezi tu, în deplinătatea minții tale bolnave, că noi te criticăm pentru că suntem plătiți? Vei rămâne doar o pată în istoria noastră…

 Un sincer și călduros: “JOS BĂSESCU!”

Ieșiți din anonimat! Ieșiți din statistici! Intrați în stradă, urlați cât vă țin plămânii și sperați. E un drept câștigat cu sânge, e un drept câștigat de părinții noștrii, e un drept câștigat de bunicii noștri.

Sfidarea a luat sfârșit. Declarațiile zeflemitoare ale unui om sub influența băuturilor alcoolice și îmbătat de putere nu mai inseamnă nimic. Marelui păpușar să-i tăiem ațele, să-l lăsăm singur în nebunia lui, să-l plasăm acolo unde-i este locul – în groapa de gunoi a istoriei.

Nu ieșiți pentru mai bine, nu ieșiți pentru un om politic sau altul, pentru asta există alegeri. Ieșiți împotriva unui sistem care vă sugrumă de ani de zile. Ieșiți împotriva pumnului în gură și ieșiți împotriva analfabeților care au ajuns să aibă funcții importante în stat. Ieșiți cu pasiune, e cel mai frumos sentiment pe care-l poate trăi o ființă umană.

Încet, încet, Zeus va fi un cetățean și nimic mai mult.

Un sincer și călduros: „JOS BĂSESCU!”

Sursă foto: Oana Dincă

Ai o meserie grea, mai ales dacă ai conștiință.  Atunci când stai în fața semenilor nevinovați și trebuie să-ți faci meseria. E greu să nu respecți un ordin, ai fost pregătit riguros tocmai pentru a răspunde bine la comenzi. Dar, te rog, gândește-te înainte să încalci o lege de dragul burtosului din Mercedes care-ți dă indicații pe care și el le primește și el de mai sus. Când totul se va termina, nu va veni nimeni să-ți mulțumească și, probabil, nu va veni nimeni să te tragă la răspundere. Vei rămâne un jandarm necunoscut cu o conștiință încărcată și remunerată prost. Nu există sumă suficient de mare pentru a spăla rușinea călcării în picioare a semenilor tăi care au ieșit în acea piață chiar și pentru tine.

Rugămintea mea e simplă – Fă-ți meseria de jandarm, nu te lăsa dirijat ca o marionetă într-un teatru de păpuși.  După spectacol, păpușarul se arată și se-nclină în fața mulțimii, iar tu vei fi aruncat într-o cutie și uitat până data viitoare.

Rândurile astea sper să mai rămână mult timp aici și, cândva, brav slujitor al intereselor meschine să le citești și să te-ntrebi dacă a meritat…

P.S.: Fotografia nu-mi aparține și nici nu cunosc fotograful. Dacă acesta dorește să fie menționat, să-mi lase un mesaj. Dacă dorește eliminarea fotografiei, sunt dispus să o fac.

Revoluția unui popor – Evoluția unei țări

Vine o vreme în istoria unei țări când destinul trebuie ales, nu acceptat. Vine o vreme când nu e suficient să înjuri frenetic televizorul, când nu e suficient să te limitezi la micro-universul tău. Când nu e suficient că tu ești bine, oricum știi că dacă mai stai vine și vremea ta…

Vine o vreme în istoria unui popor când conștiința colectivă se trezește, când nu mai contează ce spun conducătorii, atunci când toți știm același lucru fără să-l exclamăm.  Când s-au strâns prea multe lucruri pe care am vrea să le spunem, când vrem și noi să fim auziți.

Vine o vreme când zidul corupției  blochează drumul spre viitor. Dacă nu-l dărâmăm când trebuie, vom ajunge să constatăm că ne blochează prezentul, că stă acolo ca o imensă piatră funerară la capul unui popor mort.  Vine o vreme când zidul trebuie să cadă, iar vremea aia este acum!

Nu vă întreb dacă v-ați săturat de cei care ne conduc și nici nu vă invit să ieșiți în stradă, dar vă rog să vă gândiți bine dacă mai vreți să locuiți sau nu în țara asta. Dacă mai simțiți ceva pentru această bucată de pământ, știți ce aveți de făcut.

A venit vremea! O revoluție pentru evoluție!

Dragă președinte:  Nu mi-o lua în nume personal, dar ne încurci rău de tot! Ieși!

Un sincer și călduros: „Jos Băsescu!”

 (O poveste de dragoste interguvernamentală)

După cum bine știm, Europa e în criză. Ni se spune zilnic, de parcă ar fi necesar să credem asta. Eu nu zic că e nemaipomenită, dar soluțiile prezentate nu vin în ajutorul oamenilor, știți voi – ăia care votează și care formează societățile conduse niște indivizi dubioși și de o cucoană care-l l-ar face pe Hitler să pară un băiat de treabă.
Despre președintele nostru nu prea am nimic de spus, el s-a dus ca țăranu la oraș. Văzându-l acolo mi-am reamintit scene din filmul “Nea` Mărin Miliardar”. Un jucător insignifiant printre băieții mari, un pudel printre lupi.

Soluția genială, de care Marea Britanie nici nu a vrut să audă, a fost cea de a inunda conturile FMI cu Euro, FMI comportându-se ca o bancă privată și fiind condusă mai mult de America și Japonia decât de Germania și Franța, dar nu contează. Scopul e clar, le trimitem bani și îi luăm cu împrumut. Așa bancă vreau și eu. Partea urâtă este că nu există nici o intenție de referendum, exceptând Irlanda. Cetățenii U.E. au fost convinși de media că e nasol și urmează să fie și mai nasol dacă banii lor nu vor fi exportați.

EUTANASÍE s. f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferință îndelungată și grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie. 

M-am săturat ca limba română să fie terfelită de amatori gălăgioși. În zilele astea subiectul nu este eutanasia. Eu sunt pentru eutanasie, pentru că eu cred că e un act normal atunci când vine vorba de a curma suferința unui bolnav incurabil, indiferent din ce specie face parte. Nu trebuie să îndulcim actul uciderii atunci când nu este cazul.

Zilele astea se discută despre dreptul moral de a ucide câinii comunitari din simplu motiv că ei au devenit un inconvenient pentru statul nostru modern, că doar vrem și noi o “țară ca afară”. Eu aș zice să acoperim toate gurile de canal, să mai reducem criminalitatea, să promovăm educația, să dăm niște bani pentru sănătate, să nu mai alungăm doctorii, să dăm șanse reale absolvenților de studii superioare să-și găsească locuri de muncă decente. Eu nu știu ce vorbesc! Câinii sunt problema! Iar dacă tot trebuie ridicat subiectul câinilor, am să vă explic exact de ce nu e moral și nici măcar normal să ucidem câinii comunitari.

Câinele este un animal domestic! Animalul domestic nu a căzut din cer, nu a ieșit din pământ și nu s-a târât din apă. Animalul domestic a apărut atunci când omul a decis să intervină și să înlocuiască selecția naturală cu una antropică. Am creat rasele, noi le-am determinat culoarea blănii, culoarea ochilor, mărimea și chiar personalitatea. Am folosit acei câini la tras sănii, la cărat, la protecție, la paza animalelor. I-am folosit pe post de companioni, iar ei și-au primit numele de prieteni.  Unii experți au concluzionat că fără domesticirea lupului, multe triburi de vânători și culegători au fi pierit, dar având câini de pază, au fost tot timpul cu un pas înaintea animalelor sălbatice care prezentau un pericol real la acea vreme.

În relația asta veche dintre câine și om, ambii au beneficiat unul de celălalt. Omul a avut un animal puternic și de încredere care și-ar fi dat viața pentru stăpân, iar câinele a avut mâncare și poate un mic adăpost. Câinii nu sunt prea pretențioși, am văzut câini care ar fi stat în cap în schimbul unei mângâieri. Lor li se poate câștiga încrederea foarte ușor, sunt înzestrați cu naivitatea unui copil, iar inima (coada) și-o poartă demni în exterior.

Departe de mine gândul să spun că în ziua de azi toți câini de pe străzi sunt de încredere sau lipsiți de agresivitate, deși agresivitatea nu este o caracteristică genetică a acestor animale, deși orice câine rău a trecut prin multe până să-și piardă încrederea în rasa noastră. Acei câini nu au ce căuta pe străzi, dar uciderea lor este o prostie, acei câini trebuie izolați precum pușcăriașii, deoarece prezintă un pericol public.

Cât despre curățarea străzilor de câini…, noi nu suntem în stare în anul 2011 să deszăpezim o șosea, oare suntem în stare să prindem niște câini speriați, oare suntem în stare să-i găsim pe toți?  Răspunsul e simplu și argumentat – Nu putem. Acum 10 ani, dacă nu mă înșel, a început marea campanie de sterilizare, dacă ar fi funcționat, noi am fi avut un număr redus de câini comunitari de o vârstă înaintată, dar n-a fost așa, câinii au continuat să se înmulțească, spiritul civic n-a funcționat, n-au existat oameni care să cheme autoritățile să sterilizeze anumiți câini și foarte mulți oameni au continuat să-și abandoneze câinii nesterilizați! Asta se întâmplă în continuare, de fapt așa a și început. Atâta timp cât nu există o lege care obligă omul să-și înregistreze/microcipeze câinele și astfel să-și asume o răspundere legală pentru acel patruped, vor exista câini pe străzi.

Iar cel mai important argument împotriva uciderii acestor câini este unul evident: N0i i-am făcut, sunt răspunderea noastră! Dacă eram invadați de animale sălbatice, nu eram la fel de atent cu soarta lor, dar acești câini au fost creați de noi! Sunt responsabilitatea noastră. Cei care nu și-o asumă, nu-și asumă istoria pe care o avem cu aceste animale, le datorăm măcar o plecare decentă din comunitățile noastre, nu una care i-ar face și pe strămoșii noștri să ne privească ca pe niște primitivi. Iar cei care urlă că ar trebui să se ocupe ONG-urile mai mult, există o soluție. Statul să dea fondurile alocate uciderii animalelor ONG-urilor și să le lase pe acestea să se ocupe de sterilizare, plasare și chiar eutanasie (atunci când e cazul). Am mult mai multă încredere în acei oameni decât în organele statului român.

Problema este că în spatele acestei legi este o afacere, iar afacerile trebuie să fie duse la bun sfârșit. Nu se urmărește curățarea, se urmărește profitul.

A trecut ceva vreme de la ultimul meu articol pe acest blog, a trecut mai mult de un an. Am pierdut vechiul conținut în urma unei probleme tehnice, iar acum mă văd nevoit să-ncep de la zero.  S-au mai schimbat câteva lucruri de atunci, cred că mai m-am schimbat și eu.

Nu mai pot să vorbesc cu umor despre politică, e greu să faci glume despre niște indivizii atât de sadici, e greu să-i mai ironizezi atunci când observi că dincolo de gafele amuzante, dincolo de înfățișări sau ticuri comice, dincolo de apucături desprinse din operele lui Caragiale, acești oameni care conduc țara au devenit niște monștrii îmbătați de propria putere și orbiți de luminoasele ode aduse de slugile lor. Vor mai fi intervenții atunci când e cazul, consider că mai sunt și alte subiecte abordabile.

Faptul că președintele țării e un bețiv și un dictator care și-a pus amanta ministru și întâia slugă șef la guvern, nu-i ceva care să mai poată fi dezbătut, iar de prins mintea cu proștii care nu înțeleg nici măcar acum că așa stau lucrurile, îmi pare rău, dar nu am nervii necesari.

Pentru cei care mă citeau înainte și mai ajung din nostalgie pe aici – M-am întors și am niște surprize pregătite!

Pentru cei care de abia acum găsesc blogul ăsta – Pentru acest blog este obligatoriu să aveți creier și să-l țineți pornit pe tot parcursul șederii!