Nervi de primăvară… calendaristică
(frânturi)
Chiar dacă primăvara nu a reușit să aducă la viață ghioceii, dat fiind faptul că ninge în neștire, a izbutit, în schimb, să contribuie la înflorirea repulsiei mele față de țara asta.

(frânturi)
Chiar dacă primăvara nu a reușit să aducă la viață ghioceii, dat fiind faptul că ninge în neștire, a izbutit, în schimb, să contribuie la înflorirea repulsiei mele față de țara asta.

(lista lui Crin)

PNL își organizează astăzi, într-o manieră care mie îmi inspiră respect, congresul extraordinar. Acest congres are ca menire deciderea tiparului candidaturilor din cadrul congresului ordinar de mâine.
Cei care se vor supune votului de mâine din cadrul congresului ordinar sunt:
„The man who sold the world” a fost compusă de David Bowie având ca sursă de inspirație poemul Antigonish al lui Hughest Mearns. Piesa menționată a dat și titlul celui de-al treilea album al lui Bowie, album care a fost comparat, datorită îngrijorărilor sale (evidențiate în piese) cu privire la personalitatea multiplă, cu lucrările horror/fantasy ale lui H.P. Lovecraft. Versurile piesei descriu o halucinație.
Am ales varianta interpretată de trupa Nirvana în cadrul unui spectacol numit „Unplugged in New York” organizat de cei de la MTV.
Nirvana – The man who sold the world (live – cover)
Enjoy:
P.S.: Din opera lui H.P. Lovecraft s-au inspirat și cei de la Metallica atunci când au compus piesa intrumentală “The Call of Ktulu”
După cum ne-a informat, președintele țării e sănătos tun și se jură că poate să reziste încă un meci cincinal fără reparații. Astăzi, băieții lui de mingi s-au apucat să îi pună piedici, cu mult devotament, rezervei acestuia pe motivul constituțional: „Nu ne place fața lui!”

Asta mă face să mă întreb dacă jucătoru` numărul unu al țării caută să iși schimbe rezerva doar pentru că așa face el, de obicei, cu oamenii care nu îi pupă crampoanele sau pentru că știe că mai are puțin și ia tușa.
P.S.:Sigurul rău pe care i-l doresc președintelui este acela de a trăi până la 100 de ani și a fi arătat cu degetul ca cel mai „prost jucător” din istorie.
Cu mulțumiri pentru poză lui Cristian Șuțu
Atenție! Conținut imaginar!
Am pus „mâna”, din surse inspiraționale, pe câteva articole din viitor despre domnia despotului Traian Sănătosu`. Vă prezint, selectiv, următoarele:
„Băsescianismul” lu’ Preda – era consemnat în carțile de istorie ca fiind: Un curent îmbrățișat de adepții neofascismului anilor 2004-2014, care consta în melanjul făcut între servilism, oportunism, populism și manelism.

Anii pe care îi trăim erau descriși cam așa: Perioadă de regres economic, politic și social; marcată de o creștere exponențială a ocultismului, spiritualismului, pițiponcelii și cocalarismului.
Nu vreau să îl dezamăgesc pe Boc, dar n-am văzut numele lui prin niciun articol. Erau câteva mențiuni cu privire la o slugă liliputană cu un comportament bufonic… oare la dânsul se refereau?
Nici despre Elena Udrea n-am prea văzut mare lucru. În schimb, am citit o știre în care se spunea despre membrii partidului prezidențial că erau adepți ai hinduismului (eu cred că se referea la faptul că ea e sfântă pentru ei, ca vaca pentru indieni)
Revenind în prezentul comico-tragic….

Cristi Șuțu – a lansat zvonul conform căruia – preşedintele Traian Băsescu e internat în Spitalul Militar (Articolul lui Șuțu)
Iosif Buble – a tratat și el subiectul pe blogul său, adăugând câteva detalii interesante (Articolul lui Buble)
Eu aștept a treia sursă. Nu vreau să mă pronunț. Voi ce părere aveți sau ce știți despre…?
Update 21:20 pm: E bine merci tiranu`… hăhăie nestingherit
Ni se spune, cu multă naivitate, faptul că viața este neprețuită, dar ce facem atunci când valoarea ei scade la 150mii €?
Eu zic ca noi, cei cu viețile fără un tarif fix, ar trebui să îi facem un cadou acestui om a cărui singură greșeală a fost aceea de a se îmbolnăvi într-o țară unde sistemul sanitar funcționează doar pentru câțiva și birocrația care-l înconjoară este ea însăși ucigătoare.

Trăim într-o țara unde cotizăm lunar pentru sănătate(a)… celor cărora le curg, cu talent, balele pe sacou în timpul somnului din plen. O țară pe care toți politicienii vor să o “conducă”, doar ca să ajungă remunerați pentru indiferența lor profesionistă.
Haideți să nu condamnăm un om la moarte cu nepăsarea noastră…

P.S.: Dl. Prof. Voiculescu, mogulu` din mâinile căruia a salvat Basexu` sarea, a facut un GEST…,care mă face să vă adresez următorul îndemn:
Iubiți și mogulii vagabonzi! … or fi ei bogați, dar uneori sunt lorzi.
Site-ul lui Daniel: http://danielraduta.ro/
Băsescu are dreptate. 99% sunt maneliști. Nu dați cu parul, nu vă repeziți ca savarina-n par. Omul se referă la electoratul lui. Aia-i țara lui. El nu e președintele tuturor românilor, ci numai al celor care l-au votat. Care, n-am nici un dubiu, sunt maneliști în proporție de (hai, poate nu 99%, cum a exagerat idolul consumatorilor din cârciumile la varice) măcar 90%, conform cugetării muzului său personal Guță. Restul nu contăm. El nu consideră că ar fi fost ales ca să deservească întreg poporul suveran. În mintea lui complicată, e un soi de Vodă. Supușii trebuie să se prosterneze și punct.

Cel mai jucător dintre președinții României postrevoluționare nu e deloc prost și, pe partea electorală, lucrează extrem de serios. Își cunoaște foarte bine votanții, iar campania pentru realegerea sa a demonstrat cu vârf și îndesat acest lucru. Strategii lui au marșat perfect pe profilul votantului portocaliu. S-a exploatat de minune, cu un cinism profesional de apreciat, mentalitatea de manelist a fanului băsescian necondiționat, indiferent că acesta bea bere la PET pe ritmurile Roxanei – Prințesa Ardealului ori merge la Ateneu să-i vadă rivalii vizonul sau ceasul de colecție. Nu-i musai să asculți manele la volum maxim ca să votezi ca înecatu’ un primitiv care pocnește un copil, strigă în gura mare că ni se pare nouă, pișă ochii a bocet de jale și după aia hăhăie iresponsabil pe catafalcul unei țări muribunde. Trebuie să fii construit, din punct de vedere psihologic, pentru asta.
Motto:¨Avem multe biserici, căci păcătuim cam des,pline de femei măritate din interes.¨ -Artistul liric Puya
România este un stat laic,sau cel putin asa clamează, deși niciodată vreo autoritate care are atribuțiile necesare nu a facut pasul spre a specifica acest principiu în mod clar. Astfel, este cel puțin dubios faptul că, în mijlocul unei crize financiare, se pregătește ridicare unui edificiu de dimensiuni covărșitoare, ale cărui costuri depășesc cifra de 200 de milioane de euro, pe care promoterii proiectului speră să le acopere cu bani din bugetul României. Să fim bine înțeleși, un stat laic nu ar trebui sa aibă vreo intruziune in demararea unor proiecte de acest gen decat la nivel de promovare echidistanță,prin intermediul Ministerului Culturii și a instituțiilor subsidiare care au aceste atribuții.
de Lilick
… din lume. Da, există un partid mai bogat decât toate celalalte partide. Unde? În Suedia. Face parte din grupul ALDE în Parlamentul European și se numește Centerpartiet (adică Partidul de Centru). Dar cum a ajuns să fie cel mai bogat din lume? În 2005, Partidul de Centru a vândut partea pe care o deținea din trustul de presă Centertidningar AB și a obținut 1,8 miliarde coroane suedeze. Adică aproximativ 180 milioane euro. Deși nu mai are un trust de presă la îndemână, partidul a crescut spectaculos în ultimii ani. Curios, nu? Chiar imediat după vânzarea trustului, la alegerile din 2006, se spune ca a avut un succes masiv. Însă nu banii au dus la această creștere. S-au bazat foarte mult pe tineri și pe susținerea lor în online (și nu numai)…
Site-ul lor e simplu. E de fapt mai mult un blog, unde poți să postezi comentarii. Liderii Partidului de Centru au conturi și pe facebook, pe twitter, pe youtube și pe flickr, prin intermediul cărora țin la curent susținătorii cu activitatea pe care o desfășoară. Și asta nu numai în campania electorală. Comunică constant și frecvent cu alegătorii. Un partid modern, transparent, viu care a știut foarte bine sa se folosească de canalele de comunicare în online pentru a crește. Și asta… pe bani foarte puțini. Poate că partidele noastre ar avea cate ceva de învățat din asta. Sumele mari de bani investite în campanii electorale apocaliptice, sau trusturile de presă care se întrec în manipulări, nu țin întotdeauna locul unor strategii simple, eficiente și pe bani puțini. Ba chiar din contră aș putea spune…
de Alex Mazilu
Mi-aș fi dorit să fie iarnă întotdeauna…
Șosele înghețate și viscol și eu să alerg peste tot fără griji.
Să nu mai simt căldura niciodată…
Se pare că autoritățile de la noi știu una și bună: “Nu este nici o problemă… Totul este în regulă !”
Îmi place de modul acesta de abordare…
Am plecat să mai alerg prin parc…
Un week-end placut !

Vot Social PSD Politica Poezie Personal Pamflet No Basescu Day Muzica Leapsa Guest Post Geoana Economie Crin Antonescu Bizară tară mai avem Basescu Alegeri "Piesa Zilei"