Apple of Discord

Au trecut cam doi ani de la interviul anterior, care ar fi schimbările menționabile din viața ta profesională?

Victor Ciutacu:  

Cea mai menţionabilă e că nu-mi mai vărs maţele dimineaţa după fiecare emisiune zilnică la Antena 2. Am ajuns la nava-amiral, m-am spălat o dată şi sunt ca nou. Am emisiune de interviu, am luat un premiu APTR şi am început să bat Pro TV. Eu zic că nu-i rău deloc. La ziar, cum mă ştii, nimic spectaculos. Tipăriturile se prăbuşesc, noi ne încăpăţânăm să rezistăm.

Vali:

La interviul anterior nu credeai că ziarele pot rezista în mediu online și chiar ai criticat decizia lui C.T. Popescu de a sista tipărirea ziarului Gândul și trecerea acestuia în online. Acum ce părere ai, crezi că ar exista totuși un viitor în care JN-ul să trăiască doar din publicitatea per click?

Victor:

Nu cred că un ziar poate trăi, la ora asta, cu structură de ziar, nu de fiţuică, din click-uri. poţi să faci o ţigănie mică, un soi de blog pe care să-l recomanzi ca ziar, dar ziar pe net niciodată.

Vali: 

Cu ceva vreme în urmă, criticai protestele din fața televizorului sau cele internautice și semnalai absența protestelor stradale. Acum lumea e în stradă, eu recunosc că am rămas uimit și am participat în semn de solidaritate. Tu cum le vezi? Ai fi dispus să participi după ce se încălzește vremea? Știu că ai probleme mari cu temperaturile curente.

Read more

Vedem de multe ori pe internet sau la televiziuni povești dramatice în care sunt prezentate persoane aflate la cumpăna dintre viață și moarte și care nu sunt pregătite să capituleze în fața bolii, vor să trăiască.
Astăzi vă prezint o situație similară. Avem o țară bolnavă, infectată cu viruși ingenioși care au reușit să eludeze sau să stopeze orice fel de ripostă a sistemelor de auto-apărare. Șireți și parcă mereu pregătiți au creat diversiuni ingenioase pentru a nu fi recunoscuți și pentru a se integra cât mai bine în organele acestei Românii. Despre simtome s-a tot vorbit, se vorbește despre ele de foarte multă vreme. De curând s-a aflat diagnosticul – comunismul- boala de care a suferit în trecut și de care s-a vindecat cu greu a recidivat. Se pare că au rămas rămășițe după lupta aprigă de acum 22 de ani, acei viruși au suferit mutații și au reușit să se integreze în sistemul răpus de oboseală, iar acum se vede din nou pusă la încercare de această infecție teribilă care și-a schimbat puțin structura și culoarea.

E drept că se poate trăi cu această afecțiune, dar nu normal. Toate celulele societății sunt afectate, orice flux de sânge este trecut prin filtre care extrag cantități de nutrienți considerabile. Fiecare producție de energie este distribuită după bunul plac al infecției portocalii. Colegii României știau de această boală, dar n-au avut niciodată interesul de-a ridica problema unui tratament, asta și pentru că boala ei a fost benefică multora, mai puțin celor care trăiau în interiorul organismului.
De două săptămâni se duc lupte aprigi cu infecția, anticorpi treziți ca prin miracol au recunoscut problema și au ieșit să lupte. Expuși la temperaturi reduse numărul acestora s-a diminuat, dar există încă luptători eroici care asigură continuitatea bătăliei. Am reușit să curățăm câteva mici infecții, dar mai avem până când ne putem declara vindecați. În curând vom fi din ce în ce mai mulți. Țineți minte – orice boală ripostează violent înainte de pierire.

În concluzie: Nu suntem viermi! Suntem anticorpi! Nu suntem parte a unui sistem, ci apărătorii țării!

O idee colectivă sinceră nu poate pierde niciodată!
Dragă Românie, îți doresc însănătoșire grabnică!

Update: V-am zis că vor riposta violent. Condamnarea lui A. Năstase fix după plecarea marinarului la Bruxelles este un exemplu. 

Agenda televiziunilor din ultimele zile au fost date peste cap de planul malefic al bufonului Boc de a dansa în fața camerei pentru a distrage atenția de la protestele care nu s-au oprit nici la temperaturi greu de suportat.

Într-un puseu de ipocrizie a început să deszăpezească timp de 4 minute autostrada, având un efect comparabil doar cu importanța lui în fața miniștrilor – insesizabil… Dacă era femeie ne arăta țâțele. Pe urmă s-a răsplătit cu o plimbare cu elicopterul, de unde a constat că e nasol, dar, ca orice situație gestionată de el – totul va fi rezolvat cu hărnicie ardelenească și profesionalism. E drept că au murit 4 oameni, dar succesul premierului nu poate fi pus la îndoială. El a reușit să schimbe agenda publică, să facă din A3 și RTV  – stații tv de info trafic, iar președintele a putut să o mai pună de un mic împrumut de un miliard, așa ca centură de siguranță…

Între timp, portocaliii parcă suferă de un dor preventiv, dorul pe care-l vor avea de putere peste câteva luni și parcă ar vrea să mai sacrifice câte ceva, poate ține șmecheria. Capul lui Boc l-ar vrea toți, păcat că voința jupânului de la Cotroceni are drept de veto asupra voinței lor …, majoritatea propune – președintele decide, că așa-i democrația la noi…

Dragi conducători, sub preșul de nea ați reușit să ascundeți protestele, noul împrumut și conflictele voastre, dar când zăpada se va topi nu o să mai puteți să ascundeți nemulțumirea poporului român.

Noi nu uităm și nici nu vă iertăm! Jos Băsescu! 

Un număr folosit zilele astea pentru probleme serioase, ținând cont de faptul că am pierdut încă o bătălie cu zăpada, dat fiind faptul că, deși se știa că vine viscolul, conducerea țării a fost ocupată cu prezervarea și îmbunătățirea imaginii președintelui. În loc să fie oprit traficul greu și să fie mobilizate grupuri de militari și jandarmi în localitățiile despre care se știa că o să aibă probleme din cauza zăpezii, îi trimitem acum când nu pot să ajungă nici cu tancuri.

Faptul că Emil Boc a sărit în fruntea comandamentului de intervenție nu reprezintă un act de curaj sau demnitate. Ceea ce face el este altceva decât o încercare ridicolă de a părea brav în fața poporului, problema este că prin actul ăsta poate pune vieți în pericol. Așa pățim atunci când în fruntea țării avem mai mulți frustrați decât competenți.

~Poza este făcută în Alpii Japoniei, probabil prim-ministru lor are o lopată mai mare.~

Sunt curios ce se făceau liderii ăștia ai noștri dacă Raed Arafat nu era acum în fruntea SMURD-ului. Boc nu l-ar fi chemat fără permisiunea jupânului de la Cotroceni, iar bețivul nu și-ar fi călcat pe mândrie. Oamenii salvați de cei de la SMURD datorită directivelor date de Arafat, își datorează sănătatea și chiar viața oamenilor care au înghețat în țară și în București protestând împotriva decizilor cretine ale unui conducător aflat în delir.

Președintele ne-a anunțat că merge mai departe și nu lasă țara până când nu o duce la destinație. Chiar dacă noi i-am prezentat actele de divorț, el zice că ne mai iubește și moare cu noi de gât dacă-i nevoie. Cică ne vindecă nemulțumirea cu multă creștere economică și niște relații cu Africa. Știu că sună bizar, dar el e un geniu neînțeles.

După ce se ridică gerul și scăpăm de zăpadă, poate ar fi cazul să sunăm la 112 și să anunțăm faptul că suntem îngropați într-o mâzgă portocalie și am vrea să fim salvați…

Le doresc celor prinși în trafic să scape cu bine! Îi doresc președintelui să iasă din nebunia în care s-a scufundat și să plece pașnic din funcția pe care a furat-o la alegeri!

Le mulțumesc celor care au protestat! Îi mulțumesc lui Emil Hosu pentru că a strigat în rând cu noi și îmi pare rău că țara asta a rămas fără un alt om de valoare!

 Un sincer și foarte călduros: “Jos Băsescu!”

UPDATE: Boc a avut un puseu de ipocrizie, acesta a pus mâna pe lopată și a dat din ea 4 minute deszăpezind autostrada București-Pitești. Suntem salvați! 

Am asistat astăzi la un parastas în viu al guvernanților și al lor lider suprem. Am asistat și la jurământul unui impostor dornic de funcție care s-a aruncat în cotețul porcilor cu zâmbetul pe buze.  Al nostru căpitan, cu a lui voce tremurândă, a certat opoziția, mutând discret discuția înspre zona lui de confort – Speriatul poporului cu povești despre comuniști. Tătucul nostru ne-a zis foarte clar: ~Dacă nu suntem cuminți, ne papă comuniștii~ . Ne-a mai vârât și într-o intervenție de-a sa, deși eu nu-mi amintesc ca cineva din țară să fi strigat: “Vrem clarificări!” sau “Vrem intervenții”

Eu aș accepta intervenția, dar după ce stai matale vreo 12 zile în frig ca să vorbești cu noi. Mâine poți să începi, ai putea chiar să faci schimb cu protestatarii din București, vine frigul și cred că le-a ajuns. Lasă-i pe ei în palatul tău și stai frumos în piață cu o pancartă pe care să scrie: „Vreau o intervenție”. Când o să avem noi chef, o să te lăsăm să bălmăjești puțin, așa ca o replică de final. Pe urmă o să te rugăm la fel de respectuos să te cari. Oamenii n-au ieșit în stradă pentru că au o dilemă, oamenii au ieșit în stradă pentru că au un crez!

Dacă cumva ne iubești prea mult, lasă-ne să te regretăm, până nu te facem pe tine să regreți.

Un sincer și călduros:  „Jos Băsescu!”

Update: Mâine dacă nu ieșiți în stradă veți fi nevoiți să urmăriți discursul lacrimogen al dictatorului. O să zică de voi că sunteți manipulați, că vă zice Voiculescu ce să gândiți, că nu înțelegeți modul complex în care el conduce țara, că ne vrea binele și e pregătit să ni-l provoace chiar și împotriva voinței noastre! Spre sfârșit sunt anunțate precipitații. Deci, în stradă! Mișcarea face bine, stresul provocat de ipocriți face rău.

P.S.: Dragi protestatari, vă mulțumesc! M-ați făcut să mă reîndrăgostesc de poporul meu!

Update 2: Am mai înregistrat o victorie! Comasarea este neconstituțională! Felicitări!

Ai o meserie grea, mai ales dacă ai conștiință.  Atunci când stai în fața semenilor nevinovați și trebuie să-ți faci meseria. E greu să nu respecți un ordin, ai fost pregătit riguros tocmai pentru a răspunde bine la comenzi. Dar, te rog, gândește-te înainte să încalci o lege de dragul burtosului din Mercedes care-ți dă indicații pe care și el le primește și el de mai sus. Când totul se va termina, nu va veni nimeni să-ți mulțumească și, probabil, nu va veni nimeni să te tragă la răspundere. Vei rămâne un jandarm necunoscut cu o conștiință încărcată și remunerată prost. Nu există sumă suficient de mare pentru a spăla rușinea călcării în picioare a semenilor tăi care au ieșit în acea piață chiar și pentru tine.

Rugămintea mea e simplă – Fă-ți meseria de jandarm, nu te lăsa dirijat ca o marionetă într-un teatru de păpuși.  După spectacol, păpușarul se arată și se-nclină în fața mulțimii, iar tu vei fi aruncat într-o cutie și uitat până data viitoare.

Rândurile astea sper să mai rămână mult timp aici și, cândva, brav slujitor al intereselor meschine să le citești și să te-ntrebi dacă a meritat…

P.S.: Fotografia nu-mi aparține și nici nu cunosc fotograful. Dacă acesta dorește să fie menționat, să-mi lase un mesaj. Dacă dorește eliminarea fotografiei, sunt dispus să o fac.

Revoluția unui popor – Evoluția unei țări

Vine o vreme în istoria unei țări când destinul trebuie ales, nu acceptat. Vine o vreme când nu e suficient să înjuri frenetic televizorul, când nu e suficient să te limitezi la micro-universul tău. Când nu e suficient că tu ești bine, oricum știi că dacă mai stai vine și vremea ta…

Vine o vreme în istoria unui popor când conștiința colectivă se trezește, când nu mai contează ce spun conducătorii, atunci când toți știm același lucru fără să-l exclamăm.  Când s-au strâns prea multe lucruri pe care am vrea să le spunem, când vrem și noi să fim auziți.

Vine o vreme când zidul corupției  blochează drumul spre viitor. Dacă nu-l dărâmăm când trebuie, vom ajunge să constatăm că ne blochează prezentul, că stă acolo ca o imensă piatră funerară la capul unui popor mort.  Vine o vreme când zidul trebuie să cadă, iar vremea aia este acum!

Nu vă întreb dacă v-ați săturat de cei care ne conduc și nici nu vă invit să ieșiți în stradă, dar vă rog să vă gândiți bine dacă mai vreți să locuiți sau nu în țara asta. Dacă mai simțiți ceva pentru această bucată de pământ, știți ce aveți de făcut.

A venit vremea! O revoluție pentru evoluție!

Dragă președinte:  Nu mi-o lua în nume personal, dar ne încurci rău de tot! Ieși!

Un sincer și călduros: „Jos Băsescu!”