Apple of Discord

Au trecut cam doi ani de la interviul anterior, care ar fi schimbările menționabile din viața ta profesională?

Victor Ciutacu:  

Cea mai menţionabilă e că nu-mi mai vărs maţele dimineaţa după fiecare emisiune zilnică la Antena 2. Am ajuns la nava-amiral, m-am spălat o dată şi sunt ca nou. Am emisiune de interviu, am luat un premiu APTR şi am început să bat Pro TV. Eu zic că nu-i rău deloc. La ziar, cum mă ştii, nimic spectaculos. Tipăriturile se prăbuşesc, noi ne încăpăţânăm să rezistăm.

Vali:

La interviul anterior nu credeai că ziarele pot rezista în mediu online și chiar ai criticat decizia lui C.T. Popescu de a sista tipărirea ziarului Gândul și trecerea acestuia în online. Acum ce părere ai, crezi că ar exista totuși un viitor în care JN-ul să trăiască doar din publicitatea per click?

Victor:

Nu cred că un ziar poate trăi, la ora asta, cu structură de ziar, nu de fiţuică, din click-uri. poţi să faci o ţigănie mică, un soi de blog pe care să-l recomanzi ca ziar, dar ziar pe net niciodată.

Vali: 

Cu ceva vreme în urmă, criticai protestele din fața televizorului sau cele internautice și semnalai absența protestelor stradale. Acum lumea e în stradă, eu recunosc că am rămas uimit și am participat în semn de solidaritate. Tu cum le vezi? Ai fi dispus să participi după ce se încălzește vremea? Știu că ai probleme mari cu temperaturile curente.

Read more

Vedem de multe ori pe internet sau la televiziuni povești dramatice în care sunt prezentate persoane aflate la cumpăna dintre viață și moarte și care nu sunt pregătite să capituleze în fața bolii, vor să trăiască.
Astăzi vă prezint o situație similară. Avem o țară bolnavă, infectată cu viruși ingenioși care au reușit să eludeze sau să stopeze orice fel de ripostă a sistemelor de auto-apărare. Șireți și parcă mereu pregătiți au creat diversiuni ingenioase pentru a nu fi recunoscuți și pentru a se integra cât mai bine în organele acestei Românii. Despre simtome s-a tot vorbit, se vorbește despre ele de foarte multă vreme. De curând s-a aflat diagnosticul – comunismul- boala de care a suferit în trecut și de care s-a vindecat cu greu a recidivat. Se pare că au rămas rămășițe după lupta aprigă de acum 22 de ani, acei viruși au suferit mutații și au reușit să se integreze în sistemul răpus de oboseală, iar acum se vede din nou pusă la încercare de această infecție teribilă care și-a schimbat puțin structura și culoarea.

E drept că se poate trăi cu această afecțiune, dar nu normal. Toate celulele societății sunt afectate, orice flux de sânge este trecut prin filtre care extrag cantități de nutrienți considerabile. Fiecare producție de energie este distribuită după bunul plac al infecției portocalii. Colegii României știau de această boală, dar n-au avut niciodată interesul de-a ridica problema unui tratament, asta și pentru că boala ei a fost benefică multora, mai puțin celor care trăiau în interiorul organismului.
De două săptămâni se duc lupte aprigi cu infecția, anticorpi treziți ca prin miracol au recunoscut problema și au ieșit să lupte. Expuși la temperaturi reduse numărul acestora s-a diminuat, dar există încă luptători eroici care asigură continuitatea bătăliei. Am reușit să curățăm câteva mici infecții, dar mai avem până când ne putem declara vindecați. În curând vom fi din ce în ce mai mulți. Țineți minte – orice boală ripostează violent înainte de pierire.

În concluzie: Nu suntem viermi! Suntem anticorpi! Nu suntem parte a unui sistem, ci apărătorii țării!

O idee colectivă sinceră nu poate pierde niciodată!
Dragă Românie, îți doresc însănătoșire grabnică!

Update: V-am zis că vor riposta violent. Condamnarea lui A. Năstase fix după plecarea marinarului la Bruxelles este un exemplu.