Astăzi am asistat la o schimbare intens mediatizată a gramofonului prezidențial. Un aparat uzat, cu placa zgâriată și nepopular în vremurile noastre. Președintele s-a sucit toată ziua până când a s-a hotărât cu ce să-l schimbe și s-a hotărât asupra unui mp3 player mult mai sofisticat și cu mai multe piese decât placa de vinil cu care ne obișnuisem. E foarte important de precizat că noua achiziție are și funcții de înregistrare.

N-aș numi această schimbare o victorie a protestelor, ci doar o consecință, o victorie ar fi însemnat desemnarea unui prim-ministru cu un cabinet alcătuit din specialiști care să asigure un soi de interimat până la alegerile anticipate .

Ar fi fost praf în ochi, dacă n-ar fi fost cianură, președintele ținând să ne arate că și-a îmbrățișat noua slujbă (obsesie) de promoter pentru Gold Corporation (Roșia Montana). El făcând reclama proiectului oricând are un microfon în fața, mai ales în prime-time. 

Despre prim-ministru desemnat nu pot să spun decât că este lucios, proaspăt scos de la curățătorie, un Boc mai mare, un fel de premier, un om cu reprezentanți la proteste. Un șef de servicii secrete în fruntea executivului, asta da democrație. Pentru Traian Băsescu e o alegere bună, toți deontologii remunerați nu mai contenesc în a-l lăuda pe marele om de cultură pus într-o poziție în care va trebui să-i dea raportul lui Udrea. Că tot veni vorba de Lenuța, părea cam mulțumită de dimineață, cred că va primi o nouă jucărie, doar știm că președintele are o slăbiciune pentru suflețele pofticioase. Vestea proastă pentru președinte e că strada s-a săturat să mai ia de la Băsescu. Strada vrea demisia, iar tertipurile nu fac altceva decât să enerveze protestatarii.

Un sincer și călduros: “Jos Băsescu!”