De la cei care receptează decibeli cu scopul de a pune în practică intenția transmisă prin ei la un nivel de servilism grobian, până la cei care care-și ciulesc urechile peste limitele legii ascultând legături telefonice personale, până la cei care ascultă să spună: „Am auzit eu că…”, până la cei doresc să-și lipească urechea de fibra optică prin care comunicăm cu internetul, până la cei în a căror urechi se varsă sinteze pentru a-și consolida puterea prin informații.

Nu se mai ascultă ceea ce e menit să fie auzit, se ascultă doar forme brute, necenzurate și personale. Informația înseamnă puterea, iar urechea e pâlnia prin care se toarnă informații tăioase ce urmează a fi folosite la adresa intimității noastre. Suntem conduși cu urechea, suntem guvernați după ureche.

Puterea asta îmbată mintea, afectează vederea și surzește urechea. Stingeți căștile și ascultați strada!

…ea vrea să vă spună ceva.