E iarnă în față la palat, pe scaun stă un altul

Cel mic și țanțoș a plecat, acum e informatul…

În fața naturii nărăvașe, fețe proaspete și dornice de a fi televizate au apărut de prin nămeții stațiunilor montane și de prin festine private cu dorința afirmării. Crezând că vorbesc pentru viitoarele cărți de istorie, au ieșit urlând la poporul leneș cu așteptări înalte din partea statului. Un alt ales al neamului a mustrat și morții, spunând că au băut prea mult, că doar nu putea spune că au înghețat prea repede. Doar nu muncesc ei pe banii noștrii, iar noi să stăm în case și să bem! Ei merg la chermeze și la ski pentru poporul ăsta, survolează țara cu elicopterul și dau declarații în microfoane „vizibile”, iar românul stă și bea, românul stă și moare, românul stă prea mult. (Simțiți o fractură de logică? Nu-i nimic. E logica unui mare intelectual al neamului. Un fin cititor de stenograme și note informative.)

Putem să ne considerăm avertizați, dacă mai continuăm să-l supărăm pe tânărul „academician” și pe ai săi , riscăm să fim concediați. Dacă nu i-ar încurca Tratatul pentru drepturile omului, ăștia ne-ar da afară din țară fără să clipească. Poporul oricum nu mai produce suficient pentru a satisface nevoile lor, ei mai vând puțin aur și niște energie și au terminat. Noi am rămas pe post de povară…

„Statul Social” menționat în Constituție, a fost demontat de al nostru președinte, acel individ care spune despre sine în mod fraudulos că este garantul  legii fundamentale.

 Vă las în cuvinte noi și rime cunoscute:

Miniștri noi, miniștri tineri

Vorbesc din casa de cleștar

Cu suflu nou, cu vorbe fine

Dar zăpezile nu dispar…

Miniștrii noi, miniștrii tineri

Vorbesc puțin, vorbesc amar

Ascultă voci, repetă bine

Din palatul de cleștar

Pe sub troiene-nalte

moartea vine iar…