Civilizație aparent îndepărtată. Puternici, inteligenți, liberi…, adevărați zei ce plutesc pe nori din hârtii verzi cu care se zvonește că poți să cumperi până și fericirea. Tărâmul lor e-ncojurat cu garduri, iar porțile se deschid condiționat. Pentru că doar ei au voie să trăiască visul pe care alți-l visează.

O civilizație barbară cu lumea care nu-i semănă. O civilizație care se simte nevoită să-și distribuie filosofia democratică în zone mai puțin afectate de influența ei. Uneori se transmite prin tratate, alteori e negociată în încăperi obscure, iar din când în când, pentru o mai bună implementare, este îmbuteliată în carcase de metal și eliberată din avioane militare peste un popor ales. Pentru că, nu-i așa, nu există democrație mai frumoasă decât cea impusă sub imperiul terorii.

Noi i-am văzut tărâmul pe ecrane, un tărâm mirific prezentat chiar de ei, în care eroii principali le vorbesc limba și câștigă-ntodeuna.

Dar nu e chiar așa, acel verde puternic s-a șters demult. Hărtiile sunt mototolite și-au pierdut valoarea și au căpătat o tentă roșiatică de la sângele vărsat în numele lor. Până și demiurgul menționat pe ele piere sub ochiul meschin din vârful piramidei. Gândirea lor este profund viciată, iar transferul ei se face cu pierderi de vieți. Corpurile sculptate, împrumutate parcă din Grecia antică, mai există pe pelicule și în fotografii după post-producție a unor bipezi anorexici, bulimici sau obezi. Iar media de inteligență este ținută cu greu prin intermediul importului.

Cu toate astea, încă mai există popoare dependente de oamenii verzi, amețite de un ecou surdin al influenței lor. Lideri politici încă se mai prezintă acolo pentru binecuvântarea necesară pentru a conduce. Unii și-au transformat țara-n scut pentru a le intra în grații. Alții, pe care-i credeam mai mintoși, au ajuns să plece-n delegații pentru a le garanta că interesele lor vor fi satisfăcute după un schimb de putere.

Cred că lumea s-a maturizat suficient de mult încât să nu mai înghită povești cu oameni verzi, mari licurici sau tărâmuri mirifice. Din păcate politicienii nu țin pasul cu restul lumii.