Apple of Discord

Începând cu anul 1990, după căderea comunismului ceaușist, s-au împărțit din nou cărțile în politica românească. Mulți au primit mâini bune din pachetul proaspăt măsluit, unii au cumpărat pachetul, alții au marcat cărțile, iar restul le-au distribuit conform unui plan făcut pe genunchi.

Tot în acel an a apărut și Traian Băsescu în politica românească, a fost adus în joc, de mână, de către Petre Roman care l-a prezentat lui Ion Iliescu ca fiind „un băiat bun” și făcându-l subsecretar de stat. Introducerea e pentru cei care n-au înțeles de ce a fost huiduit Petre Roman în Piața Universității și pentru cei care nu înțeleg de ce e anormal ca T. Băsescu să-l înjure pe Iliescu.

Marinarul nu avea cum să primească cărți bune, din informator al securității s-a văzut nevoit să debarce în democrație. Dar asta nu l-a oprit, el avea tupeu, iar în pokerul politic asta contează enorm. În mână a avut o chintă spartă care nu s-a-nbunătățit nici după decartare, dar el i-a făcut tot timpul pe ceilalți să creadă că norocul i-a surâs. Cacealmaua a ținut vreo 22 de ani.

După toți anii ăștia, a ajuns în finală contra jucătorului precaut și tăcut de la masă – poporul român – primul adversar din acest joc care-i pune la îndoială siguranța, primul adversar care i-a simțit cacealmaua. Poporul român e pregătit să-și arate cărțile, cele de alegător și-l somăm pe președinte să ne arate și nouă ce ține în mâna în care nu ține paharul cu gheața-n plutire…

P.S.: Te-ai dat singur de gol când ne-ai dat de înțeles că îți lipsește ‘regele’.

Un sincer, călduros și anticipat: „Jos Băsescu!”

Au trecut cam doi ani de la interviul anterior, care ar fi schimbările menționabile din viața ta profesională?

Victor Ciutacu:  

Cea mai menţionabilă e că nu-mi mai vărs maţele dimineaţa după fiecare emisiune zilnică la Antena 2. Am ajuns la nava-amiral, m-am spălat o dată şi sunt ca nou. Am emisiune de interviu, am luat un premiu APTR şi am început să bat Pro TV. Eu zic că nu-i rău deloc. La ziar, cum mă ştii, nimic spectaculos. Tipăriturile se prăbuşesc, noi ne încăpăţânăm să rezistăm.

Vali:

La interviul anterior nu credeai că ziarele pot rezista în mediu online și chiar ai criticat decizia lui C.T. Popescu de a sista tipărirea ziarului Gândul și trecerea acestuia în online. Acum ce părere ai, crezi că ar exista totuși un viitor în care JN-ul să trăiască doar din publicitatea per click?

Victor:

Nu cred că un ziar poate trăi, la ora asta, cu structură de ziar, nu de fiţuică, din click-uri. poţi să faci o ţigănie mică, un soi de blog pe care să-l recomanzi ca ziar, dar ziar pe net niciodată.

Vali: 

Cu ceva vreme în urmă, criticai protestele din fața televizorului sau cele internautice și semnalai absența protestelor stradale. Acum lumea e în stradă, eu recunosc că am rămas uimit și am participat în semn de solidaritate. Tu cum le vezi? Ai fi dispus să participi după ce se încălzește vremea? Știu că ai probleme mari cu temperaturile curente.

Read more

Vedem de multe ori pe internet sau la televiziuni povești dramatice în care sunt prezentate persoane aflate la cumpăna dintre viață și moarte și care nu sunt pregătite să capituleze în fața bolii, vor să trăiască.
Astăzi vă prezint o situație similară. Avem o țară bolnavă, infectată cu viruși ingenioși care au reușit să eludeze sau să stopeze orice fel de ripostă a sistemelor de auto-apărare. Șireți și parcă mereu pregătiți au creat diversiuni ingenioase pentru a nu fi recunoscuți și pentru a se integra cât mai bine în organele acestei Românii. Despre simtome s-a tot vorbit, se vorbește despre ele de foarte multă vreme. De curând s-a aflat diagnosticul – comunismul- boala de care a suferit în trecut și de care s-a vindecat cu greu a recidivat. Se pare că au rămas rămășițe după lupta aprigă de acum 22 de ani, acei viruși au suferit mutații și au reușit să se integreze în sistemul răpus de oboseală, iar acum se vede din nou pusă la încercare de această infecție teribilă care și-a schimbat puțin structura și culoarea.

E drept că se poate trăi cu această afecțiune, dar nu normal. Toate celulele societății sunt afectate, orice flux de sânge este trecut prin filtre care extrag cantități de nutrienți considerabile. Fiecare producție de energie este distribuită după bunul plac al infecției portocalii. Colegii României știau de această boală, dar n-au avut niciodată interesul de-a ridica problema unui tratament, asta și pentru că boala ei a fost benefică multora, mai puțin celor care trăiau în interiorul organismului.
De două săptămâni se duc lupte aprigi cu infecția, anticorpi treziți ca prin miracol au recunoscut problema și au ieșit să lupte. Expuși la temperaturi reduse numărul acestora s-a diminuat, dar există încă luptători eroici care asigură continuitatea bătăliei. Am reușit să curățăm câteva mici infecții, dar mai avem până când ne putem declara vindecați. În curând vom fi din ce în ce mai mulți. Țineți minte – orice boală ripostează violent înainte de pierire.

În concluzie: Nu suntem viermi! Suntem anticorpi! Nu suntem parte a unui sistem, ci apărătorii țării!

O idee colectivă sinceră nu poate pierde niciodată!
Dragă Românie, îți doresc însănătoșire grabnică!

Update: V-am zis că vor riposta violent. Condamnarea lui A. Năstase fix după plecarea marinarului la Bruxelles este un exemplu. 

Agenda televiziunilor din ultimele zile au fost date peste cap de planul malefic al bufonului Boc de a dansa în fața camerei pentru a distrage atenția de la protestele care nu s-au oprit nici la temperaturi greu de suportat.

Într-un puseu de ipocrizie a început să deszăpezească timp de 4 minute autostrada, având un efect comparabil doar cu importanța lui în fața miniștrilor – insesizabil… Dacă era femeie ne arăta țâțele. Pe urmă s-a răsplătit cu o plimbare cu elicopterul, de unde a constat că e nasol, dar, ca orice situație gestionată de el – totul va fi rezolvat cu hărnicie ardelenească și profesionalism. E drept că au murit 4 oameni, dar succesul premierului nu poate fi pus la îndoială. El a reușit să schimbe agenda publică, să facă din A3 și RTV  – stații tv de info trafic, iar președintele a putut să o mai pună de un mic împrumut de un miliard, așa ca centură de siguranță…

Între timp, portocaliii parcă suferă de un dor preventiv, dorul pe care-l vor avea de putere peste câteva luni și parcă ar vrea să mai sacrifice câte ceva, poate ține șmecheria. Capul lui Boc l-ar vrea toți, păcat că voința jupânului de la Cotroceni are drept de veto asupra voinței lor …, majoritatea propune – președintele decide, că așa-i democrația la noi…

Dragi conducători, sub preșul de nea ați reușit să ascundeți protestele, noul împrumut și conflictele voastre, dar când zăpada se va topi nu o să mai puteți să ascundeți nemulțumirea poporului român.

Noi nu uităm și nici nu vă iertăm! Jos Băsescu! 

Un număr folosit zilele astea pentru probleme serioase, ținând cont de faptul că am pierdut încă o bătălie cu zăpada, dat fiind faptul că, deși se știa că vine viscolul, conducerea țării a fost ocupată cu prezervarea și îmbunătățirea imaginii președintelui. În loc să fie oprit traficul greu și să fie mobilizate grupuri de militari și jandarmi în localitățiile despre care se știa că o să aibă probleme din cauza zăpezii, îi trimitem acum când nu pot să ajungă nici cu tancuri.

Faptul că Emil Boc a sărit în fruntea comandamentului de intervenție nu reprezintă un act de curaj sau demnitate. Ceea ce face el este altceva decât o încercare ridicolă de a părea brav în fața poporului, problema este că prin actul ăsta poate pune vieți în pericol. Așa pățim atunci când în fruntea țării avem mai mulți frustrați decât competenți.

~Poza este făcută în Alpii Japoniei, probabil prim-ministru lor are o lopată mai mare.~

Sunt curios ce se făceau liderii ăștia ai noștri dacă Raed Arafat nu era acum în fruntea SMURD-ului. Boc nu l-ar fi chemat fără permisiunea jupânului de la Cotroceni, iar bețivul nu și-ar fi călcat pe mândrie. Oamenii salvați de cei de la SMURD datorită directivelor date de Arafat, își datorează sănătatea și chiar viața oamenilor care au înghețat în țară și în București protestând împotriva decizilor cretine ale unui conducător aflat în delir.

Președintele ne-a anunțat că merge mai departe și nu lasă țara până când nu o duce la destinație. Chiar dacă noi i-am prezentat actele de divorț, el zice că ne mai iubește și moare cu noi de gât dacă-i nevoie. Cică ne vindecă nemulțumirea cu multă creștere economică și niște relații cu Africa. Știu că sună bizar, dar el e un geniu neînțeles.

După ce se ridică gerul și scăpăm de zăpadă, poate ar fi cazul să sunăm la 112 și să anunțăm faptul că suntem îngropați într-o mâzgă portocalie și am vrea să fim salvați…

Le doresc celor prinși în trafic să scape cu bine! Îi doresc președintelui să iasă din nebunia în care s-a scufundat și să plece pașnic din funcția pe care a furat-o la alegeri!

Le mulțumesc celor care au protestat! Îi mulțumesc lui Emil Hosu pentru că a strigat în rând cu noi și îmi pare rău că țara asta a rămas fără un alt om de valoare!

 Un sincer și foarte călduros: “Jos Băsescu!”

UPDATE: Boc a avut un puseu de ipocrizie, acesta a pus mâna pe lopată și a dat din ea 4 minute deszăpezind autostrada București-Pitești. Suntem salvați!