Tot în acel an a apărut și Traian Băsescu în politica românească, a fost adus în joc, de mână, de către Petre Roman care l-a prezentat lui Ion Iliescu ca fiind „un băiat bun” și făcându-l subsecretar de stat. Introducerea e pentru cei care n-au înțeles de ce a fost huiduit Petre Roman în Piața Universității și pentru cei care nu înțeleg de ce e anormal ca T. Băsescu să-l înjure pe Iliescu.

Marinarul nu avea cum să primească cărți bune, din informator al securității s-a văzut nevoit să debarce în democrație. Dar asta nu l-a oprit, el avea tupeu, iar în pokerul politic asta contează enorm. În mână a avut o chintă spartă care nu s-a-nbunătățit nici după decartare, dar el i-a făcut tot timpul pe ceilalți să creadă că norocul i-a surâs. Cacealmaua a ținut vreo 22 de ani.

După toți anii ăștia, a ajuns în finală contra jucătorului precaut și tăcut de la masă – poporul român – primul adversar din acest joc care-i pune la îndoială siguranța, primul adversar care i-a simțit cacealmaua. Poporul român e pregătit să-și arate cărțile, cele de alegător și-l somăm pe președinte să ne arate și nouă ce ține în mâna în care nu ține paharul cu gheața-n plutire…

P.S.: Te-ai dat singur de gol când ne-ai dat de înțeles că îți lipsește ‘regele’.

Un sincer, călduros și anticipat: „Jos Băsescu!”

Au trecut cam doi ani de la interviul anterior, care ar fi schimbările menționabile din viața ta profesională?

Victor Ciutacu:  

Cea mai menţionabilă e că nu-mi mai vărs maţele dimineaţa după fiecare emisiune zilnică la Antena 2. Am ajuns la nava-amiral, m-am spălat o dată şi sunt ca nou. Am emisiune de interviu, am luat un premiu APTR şi am început să bat Pro TV. Eu zic că nu-i rău deloc. La ziar, cum mă ştii, nimic spectaculos. Tipăriturile se prăbuşesc, noi ne încăpăţânăm să rezistăm.

Vali:

La interviul anterior nu credeai că ziarele pot rezista în mediu online și chiar ai criticat decizia lui C.T. Popescu de a sista tipărirea ziarului Gândul și trecerea acestuia în online. Acum ce părere ai, crezi că ar exista totuși un viitor în care JN-ul să trăiască doar din publicitatea per click?

Victor:

Nu cred că un ziar poate trăi, la ora asta, cu structură de ziar, nu de fiţuică, din click-uri. poţi să faci o ţigănie mică, un soi de blog pe care să-l recomanzi ca ziar, dar ziar pe net niciodată.

Vali: 

Cu ceva vreme în urmă, criticai protestele din fața televizorului sau cele internautice și semnalai absența protestelor stradale. Acum lumea e în stradă, eu recunosc că am rămas uimit și am participat în semn de solidaritate. Tu cum le vezi? Ai fi dispus să participi după ce se încălzește vremea? Știu că ai probleme mari cu temperaturile curente.

Victor: 

Păi s-o luăm metodic. Le văd bine, atâtea câte un fost. la Indiferenţa şi laşitatea românească, e enorm.

Le văd prost ca proprţie de populaţie. Cred că trebuie să le violeze femeile ca să iasă-n masă, dacă sărăcirea lor şi umilinţele nu i-au convins încă.

Nu m-am dus fiindcă am avut intuiţie bună. Am fost convins, de la început, că o vor da pe Voiculescu, lovituri de stat, instigatorii de la Antena 3 etc.

Se pare că am nas. N-a fost nimic coordonat. Stancu şi cu Badea s-au dus, eu şi cu Gâdea n-am fost, spre exemplu.

Da, e frig, e infernal, dar, dacă decideam că facem o specială din Păiaţă, mergeam fără ezitare.

Vali:

Noi urlăm cam demult, nu simți o stare de nervozitate atunci când îi vezi pe cei care s-au trezit recent și parcă-s mai vehemenți decât noi? Ăia care-n 2009 votau cu patos căpitanul și acum țipă de parcă ne-a luat ăla țara cu forța.

Victor: 

Îmi vine greaţa. Ni l-au ţinut pe ăla pe cap două mandate şi acum urlă-n ei revolta.

Nişte laşi ticăloşi. Au impresia că, dacă se sucesc pe ultima sută, li se prescrie toată complicitatea.

Vali: Aș adăuga că și Băsescu a condamnat comunismul de nu s-a văzut, deși nu era tocmai îndreptățit să o facă. E o metodă patentată…

Știu că nu-i elegantă următoarea întrebare, dar ai putea să-mi spui care a fost invitatul tău preferat? Și exceptândul pe Maradona, pe cine ai dori să inviți la tine în emisiune, hai să lansăm o invitație publică!

Victor

Am vrut (încă mă mai gândesc dacă vreau) să aduc la Antena 3 o imensă personalitate. Sunt dezamăgit de falsitate, dar mă mai gândesc, poate merită efortul. Nu dau nume, n-are rost.

Aşa, Oprescu a fost port-bonheur ani de zile, probabil cu Mircea Albulescu am rezonat cel mai bine uman, iar cu Dan Puric am rupt norii la audienţă.

Una peste alta, după un an şi jumătate de interviuri, a fost nevoie de Rebelion ca să bat şi eu Pro TV. Că destul mi-au mâncat ficaţii cu ţigăniile lor

Vali: 

Cum reușești să nu o dai în vedetism?  Cum păstrezi legătura cu baiatul din Sinaia?

Victor: 

Frate, hai să-ţi spun un secret. N-am timp s-o dau în vedetism. Am trei slujbe, o familie şi un cerc de prieteni. Toţi ăştia cărora li se urcă la cap au prea mult timp liber, eu abia reuşesc să respir.

Pe de altă parte, e chestie de educaţie şi de caracter. Uite, poate şi d-aia nu mă mut din Rahova, păstrez legatura aia veche cu băiatul din Sinaia.

Trăiesc liniştit în orice mediu.

În plus, ca să fiu vedetă, aşa cum înţeleg eu termenul, trebuie să n-am grija zilei de mâine. Ceea ce e departe de statusul meu financiar actual.

Vali: 

Îți mai iubești meseria? Este ceva necesar pentru a trece cu vederea tot bagajul negativ pe care-l aduce statutul de persoană publică?

Victor: 

Da, altfel n-aş mai face-o. Oricât m-aş scârbi, tot îmi place prea mult ca să mă las.

În plus, am şi eu mizele mele personale.

Am vrut să mă fac persoană publică, m-am făcut, asta e. Sunt avantaje şi dezavantaje

Vali:

Să revenim la probleme curente, ce părere ți-a lăsat intervenția președintelui? Și spune-mi câte ceva și despre dansul lui Boc din timpul viscolului. Eu am scris că a reușit să schimbe agenda publică cu lopata, iar canalele de știri au căzut în plasă.

Victor: 

Care intervenţie, că a avut multiple. Dacă te referiri la aia cu poporul, a fost lamentabil. Ăla a fost discurs exclusiv de uz extern, de tipul “fac tot ce vreţi voi, numai să mă susţineţi”. Ăsta e-n stare să ne vândă cu totul pentru a-şi păstra privilegiile.

Televiziunile, de multe ori, n-au timp să aleagă şi să chibzuiască. Se aruncă şi aia e.

De pe margine-i simplu, înăuntru e mai complicat.

În plus, industria asta funcţionează pe bază de mimemtism. Fac unii, fac şi ceilalţi, fac toţi

Vali: 

Când crezi că se va sfârși domnia lui Traian, dar cea a executantului Boc?

Victor: 

Nu mai cred nimic. Aştept să se întâmple, pur şi simplu, ambele căderi. Ăla mic o să se dezintegreze când va deveni total nefolositor. Tiranul sper să aibă parte de un sfârşit politic urât, aşa cum merită.

A făcut numai rău pe unde a trecut

Vali: 

Ce impresie ți-a lăsat condamnarea lui Adrian Năstase în ziua în care T. Băsescu a plecat la Bruxelles? Eu observ un trend și nu cred că sunt singurul.

Victor:

Mă aşteptam. Şi Băsescu e laş. Nici asta nu-i o noutate. Dă şi fuge. Aşa face de când îl ştiu. Mi se pare penibil ca marele corupt cu miliardu-n Marea Chinei să fie condamnat pentru că nişte băieţi de-ai lui au făcut o cumetrie să strângă bani de campanie. Băsescu a acoperit cu bannere jumătate din spaţiul locativ al ţării. De unde a avut banii?

Abia acum s-a deschis cu adevărat Cutia Pandorei. Va fi care pe care. Ori îi omoară Băsescu, ori ei pe el.

Vali: 

Ce părere ai despre decizia USL de a intra în grevă parlamentară? Era mai bine ca parlamentarii opoziției să demisioneze în bloc?

Victor: 

Nu-mi dau seama, juridic vorbind, care-i soluţia mai avantajoasă. Cert e că-i nevoie de opoziţie la rupere, cum făcea PDSR în ulimii doi ani ai regimului Constantinescu.

Vali: 

Se observă o creștere în popularitate a ideii de monarhie constituțională și al M.S. Mihai I. Crezi că mai e posibil? Monarhia constintuțională nu ar elimina riscul ca România să fie condusă în viitor de un alt T. Băsescu?

Victor:

N-are monarhia nici o şansă. La un eventual referendum, nu face 10%. Uită povestea asta. Regele a impresionat, la asfinţitul vieţii, prin simplitate şi decenţă publică, atât. Ceea ce s-a transformat într-o oarecare simpatie populară. În plus, nici Margareta, nici Duda nu-s cei mai charismatici oameni de pe planetă.

Vali: 

Cât de mult contează susținerea lui Gintenstein și a lui Franks pentru stabilitatea lui T. Băsescu?

Victor: 

Enorm. Prin ei îl ţin americanii. Iar el dă la schimb orice. Cumpără avioane, pune scut, trimite carne de tun în teatrele de război. În fine, tot ce i se solicită. Fără americani pică mâine dimineaţă.

Vali: 

După proteste, eu am exclamat că m-am reîndrăgostit de poporul român. Tu ce ai simțit când ai văzut puhoiul de oameni strigând împotriva conducerii?

Victor:

N-am simţit o mare mândrie. Eu aştept mai mult de la poporul ăsta. Dar nu neg că mi-a plăcut. Pentru că-mi închipuiam cât de măcinat e omul înăuntru, dincolo de zidurile groase. Asta e cea mai mişto senzaţie, când simţi că-i apucă spaima.

Vali:

Te-ai declarat un fan al sloganelor rebeliunii. Eu am fost cucerit de: “EBA, tatăl tău nu vrea să vorbește cu noi”. Care a fost preferatul tău?

Victor: 

Tot ăsta. Plus: “Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”. Nu ştiu cât de independente au fost protestele astea, dar, cu siguranţă, au avut nişte copywriteri formidabili.

Vali: 

 Ca dovadă a consecvenței vecină cu nebunia, o să închei interviul ăsta ca pe cel de acum doi ani -

Merci boierule! Îți doresc sincer și călduros: “Jos Băsescu!”

Victor:

Merci şi eu! Avem nevoie de căldură!!!

sursă  foto: Vlad Ciutacu

E drept că se poate trăi cu această afecțiune, dar nu normal. Toate celulele societății sunt afectate, orice flux de sânge este trecut prin filtre care extrag cantități de nutrienți considerabile. Fiecare producție de energie este distribuită după bunul plac al infecției portocalii. Colegii României știau de această boală, dar n-au avut niciodată interesul de-a ridica problema unui tratament, asta și pentru că boala ei a fost benefică multora, mai puțin celor care trăiau în interiorul organismului.
De două săptămâni se duc lupte aprigi cu infecția, anticorpi treziți ca prin miracol au recunoscut problema și au ieșit să lupte. Expuși la temperaturi reduse numărul acestora s-a diminuat, dar există încă luptători eroici care asigură continuitatea bătăliei. Am reușit să curățăm câteva mici infecții, dar mai avem până când ne putem declara vindecați. În curând vom fi din ce în ce mai mulți. Țineți minte – orice boală ripostează violent înainte de pierire.

În concluzie: Nu suntem viermi! Suntem anticorpi! Nu suntem parte a unui sistem, ci apărătorii țării!

O idee colectivă sinceră nu poate pierde niciodată!
Dragă Românie, îți doresc însănătoșire grabnică!

Update: V-am zis că vor riposta violent. Condamnarea lui A. Năstase fix după plecarea marinarului la Bruxelles este un exemplu. 

Într-un puseu de ipocrizie a început să deszăpezească timp de 4 minute autostrada, având un efect comparabil doar cu importanța lui în fața miniștrilor – insesizabil… Dacă era femeie ne arăta țâțele. Pe urmă s-a răsplătit cu o plimbare cu elicopterul, de unde a constat că e nasol, dar, ca orice situație gestionată de el – totul va fi rezolvat cu hărnicie ardelenească și profesionalism. E drept că au murit 4 oameni, dar succesul premierului nu poate fi pus la îndoială. El a reușit să schimbe agenda publică, să facă din A3 și RTV  – stații tv de info trafic, iar președintele a putut să o mai pună de un mic împrumut de un miliard, așa ca centură de siguranță…

Între timp, portocaliii parcă suferă de un dor preventiv, dorul pe care-l vor avea de putere peste câteva luni și parcă ar vrea să mai sacrifice câte ceva, poate ține șmecheria. Capul lui Boc l-ar vrea toți, păcat că voința jupânului de la Cotroceni are drept de veto asupra voinței lor …, majoritatea propune – președintele decide, că așa-i democrația la noi…

Dragi conducători, sub preșul de nea ați reușit să ascundeți protestele, noul împrumut și conflictele voastre, dar când zăpada se va topi nu o să mai puteți să ascundeți nemulțumirea poporului român.

Noi nu uităm și nici nu vă iertăm! Jos Băsescu! 

Faptul că Emil Boc a sărit în fruntea comandamentului de intervenție nu reprezintă un act de curaj sau demnitate. Ceea ce face el este altceva decât o încercare ridicolă de a părea brav în fața poporului, problema este că prin actul ăsta poate pune vieți în pericol. Așa pățim atunci când în fruntea țării avem mai mulți frustrați decât competenți.

~Poza este făcută în Alpii Japoniei, probabil prim-ministru lor are o lopată mai mare.~

Sunt curios ce se făceau liderii ăștia ai noștri dacă Raed Arafat nu era acum în fruntea SMURD-ului. Boc nu l-ar fi chemat fără permisiunea jupânului de la Cotroceni, iar bețivul nu și-ar fi călcat pe mândrie. Oamenii salvați de cei de la SMURD datorită directivelor date de Arafat, își datorează sănătatea și chiar viața oamenilor care au înghețat în țară și în București protestând împotriva decizilor cretine ale unui conducător aflat în delir.

Președintele ne-a anunțat că merge mai departe și nu lasă țara până când nu o duce la destinație. Chiar dacă noi i-am prezentat actele de divorț, el zice că ne mai iubește și moare cu noi de gât dacă-i nevoie. Cică ne vindecă nemulțumirea cu multă creștere economică și niște relații cu Africa. Știu că sună bizar, dar el e un geniu neînțeles.

După ce se ridică gerul și scăpăm de zăpadă, poate ar fi cazul să sunăm la 112 și să anunțăm faptul că suntem îngropați într-o mâzgă portocalie și am vrea să fim salvați…

Le doresc celor prinși în trafic să scape cu bine! Îi doresc președintelui să iasă din nebunia în care s-a scufundat și să plece pașnic din funcția pe care a furat-o la alegeri!

Le mulțumesc celor care au protestat! Îi mulțumesc lui Emil Hosu pentru că a strigat în rând cu noi și îmi pare rău că țara asta a rămas fără un alt om de valoare!

 Un sincer și foarte călduros: “Jos Băsescu!”

UPDATE: Boc a avut un puseu de ipocrizie, acesta a pus mâna pe lopată și a dat din ea 4 minute deszăpezind autostrada București-Pitești. Suntem salvați! 

Eu aș accepta intervenția, dar după ce stai matale vreo 12 zile în frig ca să vorbești cu noi. Mâine poți să începi, ai putea chiar să faci schimb cu protestatarii din București, vine frigul și cred că le-a ajuns. Lasă-i pe ei în palatul tău și stai frumos în piață cu o pancartă pe care să scrie: „Vreau o intervenție”. Când o să avem noi chef, o să te lăsăm să bălmăjești puțin, așa ca o replică de final. Pe urmă o să te rugăm la fel de respectuos să te cari. Oamenii n-au ieșit în stradă pentru că au o dilemă, oamenii au ieșit în stradă pentru că au un crez!

Dacă cumva ne iubești prea mult, lasă-ne să te regretăm, până nu te facem pe tine să regreți.

Un sincer și călduros:  „Jos Băsescu!”

Update: Mâine dacă nu ieșiți în stradă veți fi nevoiți să urmăriți discursul lacrimogen al dictatorului. O să zică de voi că sunteți manipulați, că vă zice Voiculescu ce să gândiți, că nu înțelegeți modul complex în care el conduce țara, că ne vrea binele și e pregătit să ni-l provoace chiar și împotriva voinței noastre! Spre sfârșit sunt anunțate precipitații. Deci, în stradă! Mișcarea face bine, stresul provocat de ipocriți face rău.

P.S.: Dragi protestatari, vă mulțumesc! M-ați făcut să mă reîndrăgostesc de poporul meu!

Update 2: Am mai înregistrat o victorie! Comasarea este neconstituțională! Felicitări!

Sfidarea a luat sfârșit. Declarațiile zeflemitoare ale unui om sub influența băuturilor alcoolice și îmbătat de putere nu mai inseamnă nimic. Marelui păpușar să-i tăiem ațele, să-l lăsăm singur în nebunia lui, să-l plasăm acolo unde-i este locul – în groapa de gunoi a istoriei.

Nu ieșiți pentru mai bine, nu ieșiți pentru un om politic sau altul, pentru asta există alegeri. Ieșiți împotriva unui sistem care vă sugrumă de ani de zile. Ieșiți împotriva pumnului în gură și ieșiți împotriva analfabeților care au ajuns să aibă funcții importante în stat. Ieșiți cu pasiune, e cel mai frumos sentiment pe care-l poate trăi o ființă umană.

Încet, încet, Zeus va fi un cetățean și nimic mai mult.

Un sincer și călduros: „JOS BĂSESCU!”

Sursă foto: Oana Dincă

Rugămintea mea e simplă – Fă-ți meseria de jandarm, nu te lăsa dirijat ca o marionetă într-un teatru de păpuși.  După spectacol, păpușarul se arată și se-nclină în fața mulțimii, iar tu vei fi aruncat într-o cutie și uitat până data viitoare.

Rândurile astea sper să mai rămână mult timp aici și, cândva, brav slujitor al intereselor meschine să le citești și să te-ntrebi dacă a meritat…

P.S.: Fotografia nu-mi aparține și nici nu cunosc fotograful. Dacă acesta dorește să fie menționat, să-mi lase un mesaj. Dacă dorește eliminarea fotografiei, sunt dispus să o fac.

Vine o vreme în istoria unei țări când destinul trebuie ales, nu acceptat. Vine o vreme când nu e suficient să înjuri frenetic televizorul, când nu e suficient să te limitezi la micro-universul tău. Când nu e suficient că tu ești bine, oricum știi că dacă mai stai vine și vremea ta…

Vine o vreme în istoria unui popor când conștiința colectivă se trezește, când nu mai contează ce spun conducătorii, atunci când toți știm același lucru fără să-l exclamăm.  Când s-au strâns prea multe lucruri pe care am vrea să le spunem, când vrem și noi să fim auziți.

Vine o vreme când zidul corupției  blochează drumul spre viitor. Dacă nu-l dărâmăm când trebuie, vom ajunge să constatăm că ne blochează prezentul, că stă acolo ca o imensă piatră funerară la capul unui popor mort.  Vine o vreme când zidul trebuie să cadă, iar vremea aia este acum!

Nu vă întreb dacă v-ați săturat de cei care ne conduc și nici nu vă invit să ieșiți în stradă, dar vă rog să vă gândiți bine dacă mai vreți să locuiți sau nu în țara asta. Dacă mai simțiți ceva pentru această bucată de pământ, știți ce aveți de făcut.

A venit vremea! O revoluție pentru evoluție!

Dragă președinte:  Nu mi-o lua în nume personal, dar ne încurci rău de tot! Ieși!

Un sincer și călduros: „Jos Băsescu!”

M-am săturat ca limba română să fie terfelită de amatori gălăgioși. În zilele astea subiectul nu este eutanasia. Eu sunt pentru eutanasie, pentru că eu cred că e un act normal atunci când vine vorba de a curma suferința unui bolnav incurabil, indiferent din ce specie face parte. Nu trebuie să îndulcim actul uciderii atunci când nu este cazul.

Zilele astea se discută despre dreptul moral de a ucide câinii comunitari din simplu motiv că ei au devenit un inconvenient pentru statul nostru modern, că doar vrem și noi o “țară ca afară”. Eu aș zice să acoperim toate gurile de canal, să mai reducem criminalitatea, să promovăm educația, să dăm niște bani pentru sănătate, să nu mai alungăm doctorii, să dăm șanse reale absolvenților de studii superioare să-și găsească locuri de muncă decente. Eu nu știu ce vorbesc! Câinii sunt problema! Iar dacă tot trebuie ridicat subiectul câinilor, am să vă explic exact de ce nu e moral și nici măcar normal să ucidem câinii comunitari.

Câinele este un animal domestic! Animalul domestic nu a căzut din cer, nu a ieșit din pământ și nu s-a târât din apă. Animalul domestic a apărut atunci când omul a decis să intervină și să înlocuiască selecția naturală cu una antropică. Am creat rasele, noi le-am determinat culoarea blănii, culoarea ochilor, mărimea și chiar personalitatea. Am folosit acei câini la tras sănii, la cărat, la protecție, la paza animalelor. I-am folosit pe post de companioni, iar ei și-au primit numele de prieteni.  Unii experți au concluzionat că fără domesticirea lupului, multe triburi de vânători și culegători au fi pierit, dar având câini de pază, au fost tot timpul cu un pas înaintea animalelor sălbatice care prezentau un pericol real la acea vreme.

În relația asta veche dintre câine și om, ambii au beneficiat unul de celălalt. Omul a avut un animal puternic și de încredere care și-ar fi dat viața pentru stăpân, iar câinele a avut mâncare și poate un mic adăpost. Câinii nu sunt prea pretențioși, am văzut câini care ar fi stat în cap în schimbul unei mângâieri. Lor li se poate câștiga încrederea foarte ușor, sunt înzestrați cu naivitatea unui copil, iar inima (coada) și-o poartă demni în exterior.

Departe de mine gândul să spun că în ziua de azi toți câini de pe străzi sunt de încredere sau lipsiți de agresivitate, deși agresivitatea nu este o caracteristică genetică a acestor animale, deși orice câine rău a trecut prin multe până să-și piardă încrederea în rasa noastră. Acei câini nu au ce căuta pe străzi, dar uciderea lor este o prostie, acei câini trebuie izolați precum pușcăriașii, deoarece prezintă un pericol public.

Cât despre curățarea străzilor de câini…, noi nu suntem în stare în anul 2011 să deszăpezim o șosea, oare suntem în stare să prindem niște câini speriați, oare suntem în stare să-i găsim pe toți?  Răspunsul e simplu și argumentat – Nu putem. Acum 10 ani, dacă nu mă înșel, a început marea campanie de sterilizare, dacă ar fi funcționat, noi am fi avut un număr redus de câini comunitari de o vârstă înaintată, dar n-a fost așa, câinii au continuat să se înmulțească, spiritul civic n-a funcționat, n-au existat oameni care să cheme autoritățile să sterilizeze anumiți câini și foarte mulți oameni au continuat să-și abandoneze câinii nesterilizați! Asta se întâmplă în continuare, de fapt așa a și început. Atâta timp cât nu există o lege care obligă omul să-și înregistreze/microcipeze câinele și astfel să-și asume o răspundere legală pentru acel patruped, vor exista câini pe străzi.

Iar cel mai important argument împotriva uciderii acestor câini este unul evident: N0i i-am făcut, sunt răspunderea noastră! Dacă eram invadați de animale sălbatice, nu eram la fel de atent cu soarta lor, dar acești câini au fost creați de noi! Sunt responsabilitatea noastră. Cei care nu și-o asumă, nu-și asumă istoria pe care o avem cu aceste animale, le datorăm măcar o plecare decentă din comunitățile noastre, nu una care i-ar face și pe strămoșii noștri să ne privească ca pe niște primitivi. Iar cei care urlă că ar trebui să se ocupe ONG-urile mai mult, există o soluție. Statul să dea fondurile alocate uciderii animalelor ONG-urilor și să le lase pe acestea să se ocupe de sterilizare, plasare și chiar eutanasie (atunci când e cazul). Am mult mai multă încredere în acei oameni decât în organele statului român.

Problema este că în spatele acestei legi este o afacere, iar afacerile trebuie să fie duse la bun sfârșit. Nu se urmărește curățarea, se urmărește profitul.