/
November 19, 2015
/
Noi, aproape vii, încet fumegând spre stele…
Ardem mocnit și pocnim în surdină pe când viața trage din noi. Suntem diverși în arome, mărimi și culori, dar nu atât de rari pe cât ne mințim că suntem, iar viața mai trage din noi.
Uneori ne stingem din nepăsarea ei, uitați pe marginea patului, alteori suntem stinși prematur din scârba pe care i-o provocăm.
Pe unii îi stinge în alcool, pe unii îi plimbă prin lume, cu unii citește, iar pe alții îi consumă într-un loc uitat.
În scrumiera vie plutim prin spațiu și ne stingem pe rând formând un nor de scum numit istorie, iar pentru frații și surorile noastre din pachet, numit amintiri
